House of Culture | Noktys Art House | Bucharest | Romania
Featured Posts

House of Culture

October 20, 2018


Author's description:

Life, as a phenomenon of materialization of the spirit, has a limited duration, a journey against the time, in which the human hypostasis must accumulate knowledge and experience, discover its purpose and exploit its potential.


For an artist, the triad of intellect, affection and will is decisive in determining the destiny. Intelligence and sensitivity give value and power to creation, but without will, without determination, many projects would remain unrealized, as affirmation involves a continuous struggle with the hardships of life, with shortcomings and adversities.


True renaissance spirit, Leonardo da Vinci has achieved brilliant achievements in painting, sculpture, architecture, engineering. The 67 years he lived were not enough to accomplish everything he was thinking, which led the exegetes to say about him that he was an "unfinished symphony„

Vincent Willem van Gogh, in his 37 years of living, has created more than 2,100 works of art (discovered so far) in a frenzy that has grown up to the end of his life. Like he felt his time would be too short ...

A tumultuous existence, exceptional, was also Michelangelo Merisi da Caravaggio, one of the greatest innovators in the history of painting. Edvard Munch and Jackson Pollock are the living illustration of the struggle with the self, with inner demons embodied in mental illnesses and passions. For them, art was a way of life that gave them a sense of existence. To leave behind something, all the great artists took on a tortured destiny, a tumultuous life, full of sacrifices. If I hadn't  been a creator, probably it would have been difficult for me to even understand why they accepted such  a terrible destiny.


The well deserved place for these celebrities is in the pantheon of world culture, in collections and in great art galleries.Unfortunately, too late for some of them now sleeping in the "House of Culture of Eternity" after a living in privations.

In the face of this cruel reality, you can not help wondering why, in the absence of support, these valuable artists must waste so much vital energy on the struggle for survival. By sacrificing their health, living in poverty from art and for art., they do not even have the satisfaction of recognizing their value while they are alive.


We would need a new Renaissance, a new era of praise, to put artists and true world values ​​home to daily concerns, assuring them freedom of creation. Only then will the whole world become a House of Culture in the true sense of the word.
As long as the culture lies in the mire beyond the curtains and the non values shine on the pedestal in the eyes of the world, the world will look according to the 21st century ...
A morbid phenomenon, like worldly people, to be "appreciated and loved" more in the earth than outside it. The fact that the situation is not so different today is that I have learned nothing from the past.
The only form in which an artist in any field can be sustained is by buying the ticket, being a singer / musician or a theater man, buying the book, whether it is a writer or buying a painting if it is an Artist. The rest are  stories, these areas of activity imply some expensive costs of luxury, high costs and  in fact some artists just  live from this... surely according to contemporary times, they could not pay their bills with "likes" and "comments"

It's free, easy and easy today to talk, harder with the facts.

While the literary or visual work of an artist shines among often "artificial" quotes and commentaries, the author's life can often be dragged into mud and hung  by a slender thread, at the limit of existence and the threshold of disappearance. ..
The slightly grim suject of this topic came to me with the thought of the above-mentioned ones, being today one of them, in all respects, but unlike them, I also enjoy the privilege of "barking" more clearly . It seems to me however unjust that an artist has to  sacrifice even  his own life for the purpose of creation, to leave something behind him, for mankind first of all.,and he, when and for how long he lives, live as a vassal buried in debts, hardworking days and nights, often terrified by illness, poverty and oblivion, almost totally ignored in his lifetime, while he often sacrifices his last all respects to leave an extra work in he would follow without thinking that those resources could depend on his very existence.


We live in morbid times, times when people like us do not have to exist anymore, today values ​​are not "fashionable" But all that is superficial, artificial, nonvaloric, harmful, people have learned to feed themselves, that is reality, refinement, and good taste are summed up to totally different values ​​... and spirituality and intellect, no longer exist or is rapidly disappearing. Sometimes, I think that.. in a century like this, to be an artist is not a gift of the fate, but a curse. .. you have to die first, to be crashed by a truck,to do  something  to make a "show", then all the people will love and appreciate you, though they don't even know your name. The story of V. Gogh and Frida Kahlo, of course, artists "loved" today by the whole planet, in reality 10, maximum 20% know who they were, know their work, their existence and all that represent them, the rest are some superficial people who have no idea even when they were born, how about their creation or life...


Sometimes I ask myself, with what helps some people to be so fake, hypocritical and moody, with what this ordinary mask fulfills in their own mental illusion, or has the feeling that they are what they would like to be but they will never be, as long as they are false ...?

I know, this time I approached a more spicy topic and a harder position, but I think it was the case that at least one in 10 thousand creators, to talk without "colors", most have become accustomed to present what I do in a way as pitiful as their false admirers. "I have nothing to say about the work, what I have to say is seen on the wall ..."
learn to distinguish between artists and "artists" is not the time lost by the dozen "artists" there are also Artists. You just need to locate them, to support them, firmly, concretely, that they can not exist otherwise resist too much in this life ... and make the difference in quality, not in quantity.
Use the moment and deed when the time is right and timing, everything passes, the art remains, even the artist passes ... but it will remain in time, but he will remain in time, but to stay he has to exist, and to exist, he should to be sustained.

We often exist just because we resist ...!

in the art world. The artist enriches the world, a very spiritual and especially moral world, and the collector enriches his home, a very poor, at least a visual one.

This subject and context should not be taken by anyone personally unless it is found in negative examples, which I doubt, because being a kind of revolutionary, very volcanic artist, I constantly clean, so I select very harshly knowledge.

I go on Goya's idea that I better select my public, that public able to understand, to appreciate an uncommon level of creation, sometimes of  vanguard, atypical to mediocre, common mentalities, than to waste my time, wearing out my nerves for a side of society that has nothing to do with what it stands for and not even has the ability to understand something...... It's clear, some artists are not for everyone, that's why they have a more restrained audience, often selected from high intellectuals, people lacking of political, religious or mental limitations. Those who support the true freedom of speech, people without hypocrisy, selfishness, spiritual and mental nonvalues, are those who can understand the plastic vision of some artists like Jackson Pollok, Francisco del Goya,, Pablo Picasso, Salvador Dali or even Adrian Ghenie... or even me, among other more or less old, or more or less known.

Tehnical description:
Technique - Oil - plywood 40 x 50 cm.(With frame 46 x 56 cm)
Finished in year 2018
Author - Stoian Andrei Stefan 
This artwork comes from the „Atrocities and social discrepancies"Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Art House


Limba Română
„Casa de cultură”


Descrierea autorului:

Viața, ca fenomen de materializare a spiritului are o durată limitată, un parcurs contra cronometru, în care ipostasul uman trebuie să acumuleze cunoaștere și experiență, să-și descopere menirea și să își valorifice potențialul.


Pentru un artist, triada intelect, afect și voință este hotărâtoare în stabilirea destinului. Inteligența și sensibilitatea dau valoare și forță creației, dar fără voință, fără determinare, multe proiecte ar rămâne nerealizate întrucât afirmarea presupune o luptă continuă cu greutățile vieții, cu lipsurile și cu adversitățile.


Veritabil spirit renașcentist, Leonardo da Vinci a avut realizari geniale în pictură, sculptură, arhitectură, inginerie. Cei 67 de ani cât a trăit nu i-au fost suficienți pentru a realiza tot ce avea în gând,fapt care i-a determinat pe exegeți să spună despre el ca a fost o „simfonie neterminată"

Vincent Willem van Gogh, în cei 37 de ani cât a trăit a creat peste 2100 de opere de artă (descoperite până în prezent), într-o frenezie ce a evoluat crescendo către sfârșitul vieții. Parcă simțea că timpul sau va fi prea scurt...


O existență tumultuoasă, de excepție, a avut și Michelangelo Merisi da Caravaggio, unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii.. Edvard Munch și Jackson Pollock sunt ilustrația vie a luptei cu sinele, cu demonii lăuntrici întruchipați în boli mintale și patimi. Pentru ei, arta a fost un mod de viață ce le-a dat un sens existenței. Pentru a lăsa ceva în urma lor, toți marii artiști și-au asumat un destin chinuit, o viață tumultuoasă, plină de sacrificii.Dacă n-aș fi fost tot un creator, probabil mi-ar fi fost greu ca măcar să înțeleg, de ce au acceptat un destin atât de chinuit...


Locul acestor somități binemeritat este în panteonul culturii mondiale, în muzee de prestigiu, în colecții și în galerii mari de artă. Din păcate, prea tarziu pentru unii din ei care își dorm acum somnul de veci în "Casa de cultură a eternității" , după o existență petrecută în lipsuri.
În fața acestei realități crude nu poți să nu te intrebi de ce, în lipsa susținerii, acești artiști valorosi trebuie să irosescă atâta energie vitală  pe lupta pentru supraviețuire. Sacrificându-și sănătatea, trăind în sărăcie din artă și pentru artă, nu au nici măcar satisfacția recunoașterii valorii lor cât timp sunt în viață.

Ne-ar trebui o noua Renaștere, o nouă epocă de mecenat, care să pună artiștii și adevăratele valori mondiale la adapost de grijile zilnice, asigurându-le libertatea de creație. Abia atunci lumea întreagă va deveni o Casa de cultura în adevăratul sens al cuvântului.

Cât timp cultura zace în mocirlă dincolo de cortine iar nonvalorile strălucesc pe piedestal în ochii lumii,lumea va arăta în conformitate cu secolul 21...
Un fenomen morbid, ca niște somități mondiale să fie ”apreciate și iubite„ mai mult în pământ decât în afara lui.Faptul ca situația nu este prea diferită azi, rezultă că n-am învățat nimic din trecut.
Singura forma în care un artist din orice domeniu poate fi susținut este prin ,cumpărarea biletului, dacă este cântăret/muzicant sau om de teatru, cumpărarea cărții, dacă este scriitor  sau a unei picturi dacă este Artist.Restul sunt povești, aceste domenii de activitate implică niște costuri de lux,foarte ridicate,cât despre faptul că unii artiști din asta și trăiesc... sigur conform cu vremurile contemporane nu și-ar putea achita măcar facturile cu ”like-uri sau commenturi„ 

E gratis, comod și ușor astăzi să vorbim, mai greu cu faptele.
In timp ce opera literară sau vizuală a unui artist strălucește printre ”like-uri și commenturi„deseori artificiale, viața autorului poate fi de cele mai multe ori târâtă în mocirlă și atârnată de un fir de ață, la limita dintre existență și pragul dispariției...

Subiectul usor sumbru al acestei tematici mi-a venit cu gândul la cei mai sus menționați, eu fiind astăzi unul dintre ei ,din toate puntele de vedere,doar că spre deosebire de ei,eu beneficiez și de privilegiul de a ”latră„ mai clar.Mi se pare totuși nedrept ca un artist să își sacrifice până și propria viață în scopul creației,pentru a lăsa ceva în urma sa omenirii mai întâi de toate, iar el când si cât trăiește ,să trăiască ca un vasal, îngropat în datorii, înrobit de muncă constantă zi și noapte,deseori terorizat de boli ,sărăcie și uitare ,ignoranță aproape totala în timpul vietii,în timp ce el de multe ori își sacrifică ultimele resurse din toate punctele de vedere pentru a mai lasă o operă în plus, în urma sa, fără să se gândească că de acele resurse putea depinde chiar existența sa.


Trăim vremuri morbide, vremuri în care oamenii ca noi nu au de ce să mai existe,astăzi nu valorile sunt la ”modă„Ci tot ce e superficial, artificial,nonvaloare ,nocivitate, oamenii s-au învățat să se hrănească cu gunoi,cam asta e realitatea,rafinamentul și bunul gust se rezumă la cu totul alte valori...iar spiritualitatea și intelectul,nu mai există sau este pe cale de dispariție accelerată.Uneori și eu mă gândesc că.. într-un secol ca acesta, să fii artist nu este un dar al sortii, ci un blestem... trebuie mai întâi să mori, să te calce un tir, ceva să prindă bine la "show", apoi toți te vor iubi și aprecia desi nici măcar numele nu ți-l cunosc..Cazul lui V.Gogh  sau Frida Kahlo desigur, artiști”iubiți„astăzi de toată planeta, în realitate 10 maxim 20 % știu cine au fost, le cunosc opera, existența și tot ceea ce-i reprezintă, restul sunt niște superficiali care n-au habar nici măcar când s-au născut,cât despre operă sau existența lor...

Uneori mă întreb, cu ce-i ajută pe unii oameni să fie atât de falși, de ipocriți și meschini,cu ce-i împlinește această mască ordinară  în propria lor iluzie mentală,or avea senzația că sunt ceea ce și-ar dori să fie dar nu vor fi niciodată, cât timp sunt falși...?

Știu ,de această dată am abordat un subiect mai picant și de pe o poziție mai aspră, însă consider că era cazul ca măcar unul la 10 mii de creatori, să mai și vorbească fără ”culori„ majoritatea s-au obișnuit să prezinte ceea ce fac într-un mod la fel de jalnic ca și falșii admiratori ai lor” N-am nimic de spus despre lucrare, ceea ce am avut de zis, se observa pe perete...”

învățați să faceți deosebirea dintre Artiști și ”artiști„ încă nu este timpul pierdut prin duzina de „artiști„mai există și Artiști.Este necesar doar să-i localizați ,să-i susțineți,ferm,concret, că altfel nu pot exista și nici rezista prea mult în această viață...și să faceți diferența calității ,nu cantității.
Folosește clipa și fapta când e timpul oportun și momentul,totul trece,arta rămâne, chiar și artistul trece...dar urma sa rămâne în timp,dar ca să rămână, trebuie să existe, iar ca să existe, trebuie susținut.
Existăm de multe ori doar pentru că rezistăm...!

în lumea artei.Artistul îmbogățește lumea,o lume foarte săracă spiritual și mai ales moral, iar colectorul își îmbogățește căminul,unul foarte sărac, cel puțin vizual.

Acest subiect cât și context nu trebuie luat de nimeni în mod personal, decât dacă se regăsește în exemplele negative,ceea ce mă îndoiesc, pentru că fiind un soi de artist revoluționar, foarte vulcanic, eu fac curat constant, asfel încât îmi selectez foarte aspru cunoștințele.

Merg pe ideea lui Goya, mai bine îmi selectez eu un public ,capabil să înțeleagă ,să aprecieze un nivel de creație iesit din comun și deseori avan-gardist ,atipic mentalităților mediocre, comune, decât să-mi pierd vremea ,tocindu-mi nervii pentru o latură a societății care nu are legătură cu ceea ce reprezint și nici măcar capacitatea de a înțelege ceva...E clar, unii artiști nu sunt pentru toata lumea, de asta și au un public mai restâns, mai select format deseori din înalți intelecți, oameni lipsiți de prejudecăți politice, religioase sau de forme de limite mentale.Susținători ai adevăratei libertăți de exprimare,oameni  lipsiți de ipocrizie, egoism și nonvalori spirituale sau mentale, sunt cei care pot înțelege viziunea plastică a unor artiști precum Jackson Pollok Francisco del Goya, Pablo Picasso, Salvador Dali sau chiar Adrian Ghenie sau eu, printre alții mai vechi sau mai noi, mai cunoscuți sau mai puțin.


Descriere tehnică:

Tehnică - Ulei -placaj 40 x 50 cm .(cu ramă 46 x 56 cm)
Finalizat în anul 2018
Author - Stoian Andrei Stefan

Această lucrare provine din colecția „Atrocităţi și discrepanţe sociale"
© Copyright Reserved by Noktys Art House

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload


November 3, 2018

Please reload

Recent Posts

December 1, 2018

November 27, 2018

November 21, 2018

November 15, 2018

November 3, 2018

October 20, 2018

September 25, 2018

September 15, 2018

September 9, 2018

Please reload

Please reload